Numărul, calitatea și raritatea documentelor reunite de Galeria DADA în cadrul expoziției consacrate lui Victor Brauner merită a fi subliniate: lucrările expuse aici dezvăluie activitatea de zi cu zi a mișcării suprarealiste; nu numai tablourile, desenele și cărțile, dar, prin diversitatea și bogăția lor, și toate documentele, publicațiile efemere și greu de reunit, atât de fragile. „O fărâmă din comoara timpului”, scria André Breton.

Cel mai mic colț de hârtie poate fi revelator: tracturi, reviste, invitații, afișe, cataloage ale expozițiilor, jocuri, cadavres exquis, manuscrise, hârtii cu antet, corespondență, telegrame, fotografii. Parcurgându-le în ordine cronologică se constată evoluția pictorului, modul în care este receptat, prieteniile care se formează și care se destramă, despărțirile, excluderile și locul pe care îl ocupă și care se schimbă odată cu trecerea anilor. Pentru un personaj ca Victor Brauner nimic nu poate fi trecut cu vederea, orice amănunt este semnificativ.

Să îi urmăm pașii de la prima sa colaborare în Franța, în 1928, la „o revistă minusculă” și până la trecerea sa în neființă, în 1966, cu câteva luni înaintea lui Breton.

1928: la Paris apărea revista Discontinuité sub conducerea lui Arthur Adamov și Claude Sernet, având mai mulți colaboratori români, printre care Benjamin Fondane. Apropierea de Grand Jeu și prezența în sumarul revistei a mai multor disidenți ai suprarealismului – Monny de Boully, Georges Neveux, Jean Carrive – explica, desigur, ostilitatea lui Aragon și Breton. Ilustrațiile sunt de Man Ray, Georges Malkine, Dida de Mayo și Victor Brauner, care nu intrase încă în contact cu grupul suprarealist, prin intermediul reproducerii unui foarte frumos desen în cerneală, din 1927, Le Monde paisible (Lumea pașnică). Discontinuité a apărut într-un singur număr.

1932: La Paris, Victor se apropie de Yves Tanguy, care îi permite să expună la Salon des Surindépendants (Salonul Supraindependenților) și care îl prezintă lui Breton. Integrarea în mișcarea suprarealistă e pur și simplu fulgerătoare, fiind invitat chiar din 1933 să colaboreze la una dintre cele mai importante publicații ale grupului, Violette Nozières, în care sunt publicate texte de Breton, Char, Eluard, Mesens, Maurice Henry, César Moro, Guy Rosey și Benjamin Péret și ilustrații de Arp, Dalí, Ernst, Giacometti, Marcel Jean, Magritte și Tanguy. Se poate spune că e într-un bun anturaj la debut. Toate ușile i se deschid. Participă intens, alături de Jacques Hérold, Tanguy și Breton la jocul Cadavres exquis și la toate activitățile grupului. Naționalitatea sa nu îi permite, precum nici „tovarășilor săi străini”, să semneze declarațiile colective.

În 1965, André Breton publică ediția revizuită a Surréalisme et la peinture (Suprarealismul și pictura), în care Victor Brauner are locul său binemeritat.

1966: Victor Brauner trece în neființă la Paris, pe 12 martie, cu câteva luni înaintea lui André Breton (28 septembrie).