Absolvă cursul primar la Școala de băieți nr. 6 din Brăila cu media generală 7,38 și nota 8 la desen!

După cum își amintește sora sa mai mică, Ronca: ,,Victor începuse să deseneze și să picteze, dar și cînta, dansa, mima, aranjînd pentru cei mai mici spectacole, la [care] pofteam – contra plata! – rudele și prietenii”. (Veronica Micznik, ,,Lăptăria lui moș Verlaine – La madame Brauner – Victor intră în viață”, în Caietele Avangardei, Anul 2, Nr. 4/2014)

,,Și Victor, ca toți ceilalți copii, era înscris să urmeze liceul. Se înscria în fiecare an și în fiecare an rămînea repetent, cu candoare și perseverență, pînă cînd Papa a decis să nu-l mai chinuiască: l-a scos de la liceu și l-a înscris la Belle-Arte, unde pe atunci nu se cerea bacalaureatul. Dar, de fapt, Victor nu a terminat nici această școală, de care puternica lui personalitate nu avea nevoie.” (V. M., op. cit.)

Urmează cursurile Academiei de arte frumoase din București.

,,Am petrecut trei ani la Școala de arte frumoase unde am încercat să învăț câteva lucruri. Dar am simțit repede că drumul meu nu trece pe acolo.” (Ionel Jianu, ,,O contribuție la istoria modernismului la noi: ce ne spune un pictor tânăr”, în Rampa, 31 Martie 1928)

Cursuri la Academia Liberă de Pictură a lui Horia Igiroșanu, dar nici aici nu a rămas prea mult. Igiroșanu îi aprecia talentul, dar încerca să-l orienteze către un stil artistic tradițional, care nu se potrivea deloc cu caracterul și personalitatea răzvrătitului Victor.

Pictează Somnambula la Fălticeni și peisaje cubisto-futuriste la Balcic.

Pictează mandolina cubisto-constructivistă pentru Harry, care era coleg de școală și de năzdrăvănii cu… Gică Petrescu.

Îi întâlnește pe Benjamin Fundoianu, Marcel Iancu, Ion Vinea, M. H. Maxy, Claude Sernet, Stephan Roll și Ilarie Voronca. Își ,,fac veaculˮ pe la Lăptăria lu’ Enache, loc preferat de întâlnire și dezbateri pentru avangarda literară și artistică dâmbovițeană.

Ilustrează Restriști.

Anul unei adevărate explozii artistice pentru Victor Brauner: participant esențial la două reviste iconice pentru avangarda românească și europeană. Are prima expoziție personală cu peste 40 de lucrări, unele de mari dimensiuni, și participă la Expoziția Internațională Contimporanul.

75HP (Împreună cu Ilarie Voronca, Stephan Roll, Claude Sernet, Marcel Iancu).

Mișcarea Literară din noiembrie 1924 preia un articol din revista Miorița, de la Galați, foarte critic la adresa 75HP și a inițiatorilor acesteia, Voronca și Brauner:

Prima expoziție personală la Sala Sindicatului Artelor Frumoase, Str. Corabiei 6.

PUNCT (Împreună cu Scarlat Callimachi, Stephan Roll).

Începe să publice desene și realizează chiar reclame pentru INTEGRAL.

Pleacă la Paris, îl întâlnește pe Brâncuși, care îl inițiază în fotografie.

MANOMETRE publică manifestul ,,Supraidealismului”, curent în care îl include și pe Brauner, alături de Arp, Péret, Richter, Marinetti, Kassák, Moholy-Nagy, Schwitters, Tzara.

Expoziția Academiei Artelor Decorative.

Se întoarce în România și efectuează serviciul militar în București, la infanterie, ca simplu soldat, până în 1929. Îi trimite lui Claude Sernet, care rămăsese la Paris, o ,,picto-scrisoareˮ din care rezultă că a suportat cu mare greutate această perioadă și că nu se gândea decât la o revenire cât mai rapidă în capitala Franței.

Desenează titlul revistei URMUZ scoasă de Geo Bogza la Buștenari și colaborează cu un desen în numărul 2.

Colaborează la Discontinuité cu desenul Le Monde Paisible, din 1927.

Începe colaborarea la revista unu.

Publică două desene în numărul 3 al revistei Tiparnița Literară.

Participă la Expoziția ,,Grupului de Artă Nouă”, unde mai expun Marcel Iancu, M. H. Maxy, Milița Petrașcu, Mattis Teutsch.

Scrie ,,Note plasticeˮ despre arta sa și participarea la expoziție în Ultima Oră din 12 aprilie 1929:

Îl vizitează pe Geo Bogza la Buștenari căruia îi face un splendid portret suprarealist. Face câteva desene pentru o carte a lui Geo care nu va mai apărea.

Facla din 20 Februarie anunță amânarea Expoziției ,,Grupului de Artă Nouăˮ pentru o dată ce va fi anuntață ulterior.

Se căsătorește cu Margit Kosch.

Participă la Expoziția retrospectivă a mișcării moderne din România organizată în saloanele Facla cu prilejul vizitei lui F. T. Marinetti în România.

Pleacă pentru a doua oară la Paris și se apropie de mișcarea suprarealistă.

Articol al lui Lucian Boz, ,,Perahim si Braunerˮ în Vremea:

Participă la Salon de Surindépendants.

Îl întâlnește pe André Breton.

Ilustrație pentru Violette Nozières, o carte manifest a suprarealiștilor menită să apere o tânără acuzată că și-a ucis tatăl care o abuza și a încercat să-și ucidă și mama, dar aceasta a supraviețuit tentativei de otrăvire. Cazul a stârnit mare emoție și interes în Franța.

Procurorul(!) Constantin Prodan, de la Curtea de Apel București, ține la Ateneul Român conferința Mișcarea Artelor Plastice de după Război. Analiza este surprinzător de pertinentă, mai ales dacă ținem cont de profesia conferențiarului. Despre gruparea Contimporanul, în care îi include pe Marcel Iancu, Maxy, Milița Petrașcu, Corneliu Mihăilescu, Brătășanu, H. Daniel, Mattis-Teutsch și Victor Brauner scrie: „Ei au căutat să dea mișcării lor amploare, întinzând-o și în arhitectură și artele decorative; să păstreze contact cu străinătatea modernistă, înființând o expoziție internațională; totuși nu au reușit să înlănțuească opinia publică și mișcarea, deși remaniată de vreo câteva ori, cu manifeste în stil telegrafic de vitessă, în care se vorbeste de ‚patria noastră Europa’ – s-a risipit(1928)”.

Deci conferința despre arta modernă a fost ținută la Ateneu de un procuror și a fost tipărită la Tipografia Cărților Bisericești… Ce vremuri!

Participă la Expoziția Minotaure la Bruxelles.

Prima expoziție personală la Paris, la Galeria Pierre.

Aproape complet lipsit de mijloace de trai, alături de Jacques Hérold, face figurație în filmul RAPT (scenariul scris de Benjamin Fondane, care îi și ajută să obțină această mică slujbă).

Revine în România.

Expoziție personală la Sala Mozart, primită destul de prost de un public nepregătit pentru experiența suprarealistă pe care o propunea. După cum scria Sașa Pană în memoriile sale: „La vernisaj, prezenți familia, algiștii și câțiva dintre uniști”. Cronici puține și destul de reținute sau chiar proaste până și din partea celor apropiați, ca Ion Vinea (Facla, 12 aprilie 1935) sau Miron Radu Paraschivescu (Cuvântul liber, 24 aprilie 1935). Doar Gellu Naum își exprimă admirația spunându-i lui Brauner că și-ar dori să scrie poezie așa cum pictează acesta.

O cronică extrem de negativă și cu tentă antisemită semnată A.B. (?) a apărut în ziarul Românizarea din 20 aprilie 1935:

Ionel Jianu, care îi apreciază talentul, cum o făcuse și cu câțiva ani înainte, scrie totuși în Rampa (17 aprilie 1935) o cronică cu accente critice destul de dure:

Participă la Exposición Surrealista, Tenerife.

Participă la Expoziția Suprarealistă de la La Louvière, Belgia

Planuri să scoată o revista nouă: ANTAGONISM – Caiet lunar de poem, eseu și desen. După cum scrie Sașa Pană în Născut în ’02: „Antagonism a sucombat înainte de a se naște. Și cred că e mai bine așa. Eram un grup neomogen de scriitori. Un sac în care băgasem raci, știuci și broaște.”

Participă cu lucrări importante la expoziții suprarealiste de grup la Londra și la New York.

Poem în MERIDIAN – caetul nouă.

Publică în Pinguinul două benzi desenate cu peripețiile ciudatului domn Ka și o caricatură, cu puternic mesaj social, sub pseudonimul TOTO.

Exposition Internationale du Surréalisme (Breton, Eluard, Duchamp, Man Ray).

Se întoarce la Paris fără Margit.

Își pierde ochiul stâng în atelierul pictoriței catalane Remedios Varo, într-un conflict între Óscar Dominguéz și Esteban Francés.

Povestea nu a fost niciodată pe deplin lămurită, o femeie frumoasă și pasională, trei bărbați, foarte probabil, îndrăgostiți de ea, și alcoolul fiind ingredientele explozive care au condus la producerea acestui accident nefericit. Nu este exclusă existența unui posibil „triunghiˮ sau chiar „patrulaterˮ amoros în atelierul pictoriței care și-a trăit neîngrădită multe iubiri pătimașe. Scriitoarea cubaneză Zoé Valdés scrie despre Remedios Varo în romanul Vânătoarea de stele, apărut în 2007 și publicat în România de Editura Trei în 2010:

Expoziție personală la Galerie Henriette.

Divorțul de Margit care nu s-a mai întors cu el la Paris. După divorț Margit s-a recăsătorit cu Petrică Vulpescu.

Părăsește Parisul și se refugiază în sudul Franței, unde este obligat să se ascundă și să se mute de nenumărate ori în așteptarea aprobării documentelor de emigrare în Mexic sau Statele Unite. Se întâlnește cu Breton și alți suprarealiști și colaborează la realizarea faimosului „Jeu de Marseille”.

Se întoarce la Paris.

Participă la Expoziția Surréalisme la Galerie des Éditions de la Boétie, Bruxelles.

Are o participare excepțională la expoziția Le Surréalisme en 1947, organizată de Maeght, la care expune Conglomeros, Masa-Lup, care va deveni cea mai cunoscută lucrare a sa, dar și alte câteva lucrări, inclusiv un portret al lui Breton și unul al lui René Char.

Prima expoziție personală în Statele Unite, la Julien Levy Gallery, New York.

Categoric modern (New York Times):

Referitor la tablourile expuse în 1947 la Levy există o (picto)scrisoare trimisă de Victor în 29 octombrie 1947 lui Kiesler (posibil Frédérick Kiesler, arhitect austriac stabilit la New York, care a conceput galeria lui Peggy Guggenheim din New York deschisă în 1942, iar în 1947 a pus în scenă expoziția Le Surréalisme en 1947) în care acesta, în pragul disperării din cauza lipsei mijloacelor de subzistență, se plânge că Julien Levy refuză să-i înapoieze 18 tablouri, lăsate în custodia sa în urmă cu aproape doi ani, dacă nu primește o plată de 500 USD. Brauner îl roagă, de asemenea, pe Kiesler să încerce să vândă cele șase tablouri lăsate la Madame Batsell.

În finalul scrisorii Brauner insistă că e vitală rezolvarea cât mai urgentă deoarece a rămas fără nici un ban și venirea iernii îngreunează și mai mult situația sa.

Realizează antetul CAUSE, secretariatul mișcării suprarealiste internaționale. Despre această bijuterie grafică Breton spune: „Acest simbol, ilustrând ideea că vocea este o flacără vorbitoare, este, după părerea mea, cel mai frumos simbol revoluționar al secolului XX”. („Ce symbole, illustrant l’idée que la voix est une flamme parlante, est à mon avis le plus beau symbole révolutionnaire du XXème siècle.”)

Coperta pentru Supérieur Inconnu. (Revista va fi scoasă de S. Alexandrian peste aproape o jumătate de secol, în 1995.)

Primele trei din numere din NEON sunt realizate în redacția aflată acasă la Victor Brauner.

Este oficial exclus din mișcarea suprarealistă pentru că a refuzat să semneze scrisoarea de „excomunicare” a lui Matta.

Expoziție personală la galeria René Drouin.

O serie excepțională de expoziții personale la Hugo Gallery, New York, Cahiers d’Art, Paris, Hannover Gallery, Londra, Galerie de France, Paris, Alexander Iolas Gallery, New York, Galleria d’Arte del Cavallino, Veneția.

Expozitia de la Hugo Gallery s-a bucurat de o cronică favorabil în The New York Times:

În primul număr al revistei Medium, condusă de Breton, a apărut următoarea precizare, după expoziția personală de la Galerie de France, din 1952:

Deși notița nu este semnată, este evident că reflectă atât opinia lui Breton cu privire la valoarea lucrărilor din expoziție, cât și regretul acestuia cu privire la excluderea lui Brauner din grupul suprarealist.

Apare prima monografie consacrată lui Victor Brauner: L’Illuminateur, de Sarane Alexandrian.

Continuă seria de expoziții personale la importante galerii din Franța, Statele Unite, Brazilia, Italia, Marea Britanie.

Victor Brauner și Roberto Matta sunt reprimiți oficial în Grupul Suprarealist.

Expoziții personale și de grup.

Reprezintă Franța la a XXXIII-a Bienală de la Veneția.

Moare după o lungă suferință și este îngropat la Cimitirul Montmartre.

Și o corecție necesară a anunțului din New York Times: Prima expozitie personală Victor Brauner a avut loc la București și nu la…Budapesta (sic!)

De altfel, din documentarea făcută pentru realizarea catalogului am constatat că la Budapesta nu a avut loc nicio expoziție Victor Brauner. Încă…